Toti avem un Tata, pe Dumnezeu

Dacă vei zice, că între rudeniile cele după trup se află unire şi împărtăşire, într-o rădăcină şi un sânge, care este de obşte al tuturor, citeşte unirea pe care o pune Pavel între cei credincioşi, „Că toţi avem un Tată, pe Dumnezeu; o Mamă, Biserica; un Domn pe Hristos, o Credinţă”, care este o lumină mai presus de fire, căreia toţi ne împărtăşim şi ne deosebim de toate naţiile, o nădejde care este o moştenire a Slavei în care să fim toţi un suflet şi o inimă. Un Botez prin care ne-am născut toți fii prin înfiere a unuia şi aceluiaş Părinte, şi suntem fraţi. O frâmântătură precum este sfânta dăruire a Trupului lui Hristos, prin care unire ne facem una cu Dânsul şi ne împărtăşim unui Duh, care este prea Sf. Duh, şi care locuieşte în toate sufletele credincioşilor prin credinţă şi prin har şi însufleţeşte şi îi întăreşte pe toţi în viaţa aceasta.

Şi dacă mădularele trupului, deşi au lucrări şi chipuri deosebite, însă atât se iubesc unul pe altul, pentru că sunt insuflate de un suflet, câtă dragoste trebuie să aibă unii către alţii, fiindcă toţi sunt însufleţiţi cu acest dumnezeiesc Duh care cu cât este mai nobil, cu atât are mai mare putere să lucreze unire, unde se află.

(Agapie Criteanu, Mântuirea păcătoșilor, Editura Egumenița, 2009, pp. 295-296)

Categoria: Articole

Cautare: