În timpul rugăciunii nu vă pu­teți aduna gândurile, ci vă împrăștiați

Vă tulburați că în timpul rugăciunii nu vă pu­teți aduna gândurile, ci vă împrăștiați. Să știți că rugăciunea fără împrăștiere este partea celor ­desăvârșiți, iar noi, cei neputincioși, care ne aflăm în lupta cu patimile, trebuie să ne adunăm gân­durile ce rătăcesc, și să ne smerim atunci când ne bântuiesc gândurile, și să nu ne tulburam nicide­cum, pentru că tulburarea îi dă vrăjmașului pu­tere să se înarmeze și mai mult împotriva noas­tră, pe când smerenia îl alungă.

Dacă am avea întotdeauna rugăciune curată, fără împrăștiere, tot n-am scăpa de gândurile slavei deșarte și mândriei, pe care vrăjmașul le-ar aduce negreșit asupra noastră.

Aduceți-vă aminte că Dumne­zeu primește rugăciunea celor smeriți.

Sfântul Cuvios Macarie de la Optina